RECENZIE | Scriind pentru diavol


posted by Laurentzyu on , ,

4 comments


Jocul ingerului (Editia 2013)

Titlu: Jocul îngerului
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Traducere: Dragoș Cojocaru
Editura: Polirom
Pagini: 472
Seria: Cimitirul cărților uitate  # 1
ISBN: 978-973-46-3581-8


După sute de recomandări, iată că am ajuns să fac și eu cunoștință cu Carlos Ruiz Zafon. Sincer, îmi pare rău că am așteptat atât de mult timp această întâlnire explozivă, dar să nu uităm că niciodată nu e prea târziu. Mai ales atunci când târziul este atât de palpitant. 

Conceput ca un prequel pentru Umbra vântului, capodoperă ce se numără printre cele mai bune romane ale tuturor timpurilor, Jocul îngerului vorbește despre pasiunea și plăcerea de a scrie, spunând în același timp o poveste captivantă ce se derulează pe fundalul unei Barcelone gotice, sumbre. 

David Martin, un tânăr scriitor ce își găsește succesul scriind romane de aventuri sub pseudonimul Ignatius B. Samson, primește într-o zi o ofertă de nerefuzat din partea unui bărbat ciudat: crearea unei povești nemaiauzite, a unei religii în care oamenii să creadă, în schimbul unei vieți și a o mie de franci. Dar ce se întâmplă atunci când află că în noua sa locuință, o casă bântuită de fantomele trecutului, a trăit un scriitor care pare să fi avut aceeași soartă cu a lui? Va putea fi manuscrisul suprem terminat? Iar dacă nu, ce consecințe va avea această nereușită?

Având un ritm alert, extrem de captivant, Jocul îngerului este o saga impresionantă care nu poate fi încadrată cu ușurință într-un gen anume. Este și un thriller cu piste mai încurcate ca cele ale lui Sherlock Holmes, și un horror care îți face pielea de găină, dar și o poveste de dragoste care îți sfâșie inima și-ți aduce lacrimi în ochi, totul amestecat bine și presărat cu ceva elemente supranaturale, descrieri care îți dau impresia că ești exact în milocul acțiunii și niște dialoguri spumoase și amuzante care te fac să te îndrăgostești de personajele atât de bine conturate. Tind să cred că așa cum personajul lui și-a vândut sufletul diavolului pentru a-și continua viața, așa și Carlos Ruiz Zafon a dat totul pentru a atinge perfecțiunea în acest roman. 

În cele aproape 500 de pagini nu am găsit un rând neizbutit scris, cuvintele fiind atât de bine închegate încât nu te mai lasă să ieși din grotescul joc al iluziilor și simbolurilor. Sunt prinse ca zalelele unui lanț, atât de lung încât să ajungi până în rai și să cobori până în iad, pentru că totul este mai presus decât pare a fi. O lectură savuroasă, aproape divină, o poveste despre cea de-a doua șansă, care te va face să crezi în cărți și în iubire mai mult ca niciodată.

Mulțumesc din suflet Libris, o librărie online unde puteți găsi atât cărți în română, cât și cărți în engleză, pentru șansa de a citi acest roman minunat. În final, vă las câteva citate superbe desprinse din paginile pline de magie ale acestuia:

"Timpul le vindecă pe toate, mai puțin adevărul."

"Sfârșim prin a deveni ceea ce vedem în ochii celor pe care îi dorim."

"- Ăsta-i șantaj sentimental.
 - Nu, asta-i viața."

"Justiția e o boală ciudată într-o lume altminteri sănătoasă tun."

"Tăcerea face ca până și proștii să pară deștepți timp de un minut."

"- Știi care-i partea cea mai bună cu inimile frânte?
 Am tăgăduit.
 - Că nu se pot frânge cu adevărat decât o singură dată, restul sunt zgârieturi."

"- Tata obișnuia să spună că viața nu-ți oferă a doua șansă.
 - Nu le-o oferă decât celor cărora nu le-a oferit-o pe prima. De fapt, sunt șanse la mâna a doua de care cineva n-a știut să profite, dar tot sunt mai bune decât nimic."

"- Și unde o să mai trăim?
 - La plural?
 - De ce nu?
 - Credeam că nu mai scrii basme."

"Fiecare volum, fiecare carte (...) are suflet. Sufletul celui care a scris-o, sufletul celor care au citit-o, care au trăit-o şi care au visat-o. Ori de câte ori o carte trece în mâinile altcuiva, ori de câte ori cineva îşi plimbă privirea prin paginile sale, spiritul ei creşte şi se întăreşte."

4 comments

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!