RECENZIE | Actiune la puterea a sasea


posted by Laurentzyu on

1 comment




Titlu: Puterea celor șase
Autor: Pittacus Lore
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Editura: Nemira
Pagini: 344
Seria: Moștenirile Lorien  # 2
ISBN: 978-606-579-264-7


"Nu mai suntem decât şase. Şase dintre noi, împotriva unui număr oricât de mare dintre ei. Şi neavând cum să aflăm în ce mod ne-am putea găsi unii pe alţii. Noi suntem ultima speranţă. Unirea înseamnă putere. Puterea celor şase."

Dacă despre prima carte spuneam că nu îți mai dă drumul până nu o termini, ei bine, despre aceasta nu știu ce aș mai putea spune. E perfectă, te ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, ca să constați la sfârșit că nu mai ai nimic de citit, că totul s-a terminat atât de brusc și că ești atât de obosit, de trist. Nu cred că sentimentele pe care ți le oferă finalul se pot exprima prea bine în cuvinte. 

Nu știu, cartea asta a fost unul dintre cele mai bune filme de acțiune convertite în cuvinte pe care l-am văzut. E extrem de alertă, te face să vibrezi și să te simți acolo, în mijlocul luptei de dimensiuni apocaliptice. E ca și când lumea pe care o cunoști se dărâmă și începi să simți durerea care îți chinuie personajele atât de îndrăgite. 

Dacă în primul volum făceam cunoștință cu Numerele Patru și Șase, cel de-al doilea ridică ștacheta și în scenă intră alte trei Numere: Șapte, Nouă și... mai bine descoperiți voi. Cea dintâi, Marina, a fost crescută într-o mănăstire spaniolă de cepanul ei, Adelina, care și-a cam uitat scopul venirii pe Pământ, și se adâncește în credință în loc să o ajute pe garde să-și perfecționeze puterile proaspăt dobândite. Nouă e genul acela de persoană care se află la locul potrivit, în momentul potrivit, gata să dea o mână de ajutor. Surpriza rămâne surpriză. 

Pentru că destinul a fost deja scris, iar numerele rămase în viață trebuie să se găsească unul pe altul și să lupte pentru Lorien, personajele extrem de bine conturate sunt într-o continuă căutare de informații, iar prieteniile ce se leagă între ei devin din ce în ce mai strânse cu fiecare pagină. 

Cele peste 300 de pagini curg cu o viteză orbitoare, iar dinamismul și adrenalina sunt cuvintele de bază ale poveștii. Să nu uităm nici de trădare. Cuvântul acesta te sfâșie, mai ales când îl vezi pus în aplicare, și deși nu îți e atribuit, simți că o parte din tine se rupe, mai ales când știi că nimic rău nu se putea întâmpla dacă cineva nu te înșela. Însă bucățica asta nu se compară cu sfârșitul, care e într-adevăr ca un bum. Un bum care te zguduie și îți lasă un gust amar, dar care te face totuși să vrei mai mult.

1 comment

Leave a Reply

Ai citit articolul? Spune-ți părerea aici!